Actul proclamării Regatului României

  Există multe acte celebre ale istoriei noastre naționale, cel mai cunoscut pare a fi actul Unirii Basarabiei “cu patria mamă România”, dar acesta este departe de a fi cel mai impresionant. Multe dintre aceste acte, constau într-o simplă filă, astăzi îngalbenită de timp, dactilografiată sau scrisă de mână și semnată de șeful statului de la acea dată.

  Există totuși un act care s-a dorit a fi “mai altfel”, s-a dorit a impresiona și a rămâne în conștiința națională ca fiind diferit atât prin importanță cât și prin aspectul sau grandios.

  Este vorba de actul “Proclamarii Regatului” un act menit a lasa privitorul cu gura căscată.

 Când vorbim de “mareția unui document”, nu ne gândim nici pentru o clipa că documentul cu pricina poate a fi “mare” la propriu, dar acest act are 68 pe 53 cm.

 Actul Proclamării Regatului de la 1881, este un act cu adevărat frumos, nu doar ca este viu colorat dar pe margini este ornat ce cele mai importante evenimente ale istoriei poporului român.

Voi profita dară, de această ocazie spre a vorbi puțin de semnificația acestui act:

  Proclamarea regatului a urmat unui șir lung de evenimente ce au început odată cu Unirea Principatelor Române din 1859.

  Ideea proclamări regatului a apărut imediat după proclamarea independenței, deoarece recunoașterea independenței de către Marile Puteri apărea ca o condiție “sine qua non” pentru înfăptuirea regatului.¹

  După opținerea independenței, promisă de Carol I de la urcarea sa pe tron², recunoașterea internațională a acesteia ( la Congresul de la Berlin), urmatorul pas, firesc era proclamarea regatului.

Această proclamare avea pentru România un triplu interes

• consolidarea poziției monarhiei pe plan intern
• stimularea luptei românilor pentru desăvarșirea idealului național
• asigurarea prestigiului țării pe plan extern³

  Lucrurile s-au întamplat la modul următor. În urma unor discuții avute pe marginea proclamări regatului ( ce se dorea ploclamat cu ocazia zilei de naștere a suveranului -10 aprilie- ⁴), Titu Maiorescu îi acuză, în data de 13 martie 1881, pe liberali că „în fundul sufletuli lor sunt republicani”. Acestia pentru a nu se lasa mai prejos și a dovedi netemnicia "acuzaților", depun a doua zi, pe 14, proiectul de lege prin care, parlamentul în virtutea dreptului de suveranitate a națiunii: „Proclamă ca rege al României pe Alteta Sa Regală Prințul Carol I”⁵

 În discursul său, generalul Lecca observa că: „s-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțăminte monarhice. Să ne grăbim dar a săvârși marele act al proclamării regalității României pentru a dovedi că întru aceasta nu este deosebire de simțăminte între Români”⁶

  Astfel la 14 martie 1881, Parlamentul voteaza în unanlimitate legea prin care lui Carol I, i se recunoaște pentru „sine și urmași săi titulatura de rege al României”. Iar prin acest act , s-a dorit, după cum se precizează și în Raportul Consiliului de Miniștri pentru sanctionarea legii :

„România, constituțională în Regat, completează și încoronează opera regenerări sale. Ea iși dă un nume, care este în acord cu poziția ce a dobandit ca stat independent”⁷

  În data de 14/ 26 martie 1881 are loc la palat ceremonia de promulgare a legii „Promulgarii Regatului„ dar deoarece funerariile Țarului Alexandru II-lea (asasinat), se desfășurau pe 15/17 martie 1881, proclamarea regatului e stabilita pentru data de 10 mai 1881. Regele Carol I,  fiind cel care a ales „oțelul” ca material din care să fie realizată „Coroana Romaniei”. Coroană care după cum se știe este confecționată dintr-un tun otoman capturat în razboiul de independență.

  Carol I nu a dorit o ceremonie fastuasă, chiar și proclamarea de la 10 mai, a facut-o din dorinta de a respecta vointa clasei politice care iși doreau o asemenea ceremonie. Imediat după proclamarea regatului, obiectivul urmator era recunoasterea internațională a acestui fapt.

  După ce la Congresul de la Berlin, marile puteri arătaseră foarte clar că nu doreau a trata România pe picior de egalitate, recunoasterea independenței ( o problemă de poitica externă) atât de geu opținută de România pe câmpul de luptă în 1877, fiind atinci condiționată de rezolvarea unei probleme interne⁸, acum în 1881, când România se proclamă regat, Marile Puteri vor avea o atitudine similară, doar, un pic mai rezervată. Prin urmare ele vor formula o serie de obiecții, cea mai interesantă venind din partea Rusiei; aceasta prin intermediul ministrului de externe Giers, s-a arătat nemulțumită deoarece România ar fi tolerat pe teritoriul sau activitatea unor revolutionari ruși. Giers îsi argumenta poziția precizând că în schimbul recunoașterii „Regatului”, România trebuia să dovedească ca știe să iși „apere vecinii de revoluții”⁹.

  România adoptă o lege care viza, împiedicarea activități revoluționare a emigranților, iar acest fapt a fost primit cu satisfacție atât la San-Petersburg cât și la Berlin și Viena¹⁰.

  Noua poziție de „Regat” care fusese posibilă după dobandirea și recunoasterea independenței și după proclamarea și recunoașterea Regatului necesita și un cadru constitutional. Prin urmare se impunea modificarea constituției care înca mai folosea titulatura: „Principatele Unite„¹¹

  Legea de revizuire a constituției este depusă în ambele camere, la 22 decembrie 1882. Prevederea de revizuire a constituției fiind adoptata la 4 martie 1883. Modificarea constituției implica totodată și modificarea legii electorare, libertății presei, desfințarea gărzii naționale și altele, din aceste cauze dezbaterile s-au prelungit. Abia la 8 ianuarie 1884 este finalizata ”Legea pentru revizuirea și modificarea unor articole din constituție” iar articolul ,1 al noi constituți va suna în felur următor¹²:

Art.1. „Regatul României cu județele sale din dreapta Dunării constituie un singur stat indivizibil”¹³ 

 

Actul în sine, glasuieste astfe:

NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 8/20 Apriliŭ 1866 (în ḑioa aniversală a nascerei Nóstre dela 8/20 Apriliŭ 1839) și prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 1/13 Maiŭ același anŭ.

Asigurândŭ națiunii române, prin Constituțiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertățile și drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutățile, ast-felŭ că, la 1877 Maiŭ 10/22, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independența țerei.

Curêndu apoĭ Dumneḑeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oștirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, și drapelele nóstre s'au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Grivița, Opanezŭ și în 28 Novembre același anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.

Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea și independința patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14/26 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorința de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova și Țéra Românéscă, o asigurare și maĭ deplină și o manifestare și mai strălucită a individualitățiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.

Țéra întrégă, represintată de Senatŭ și de Adunarea Deputațilorŭ, însoțiți de membri din tóte corpurile constituite ale țereĭ, de Înaltele Curțĭ de Casațiune și Compturi, de Academia Română, de representanțiĭ Universitățilorŭ din Bucurescĭ și Iașĭ și ai tuturorŭ șcólelorŭ de tóte gradele, de delegațiuni comunale, urbane și rurale, cum și de tóte corporațiunile de meseriașĭ și de numerósele societățĭ din diversele direcțiunĭ ale cultureĭ naționale, s'aŭ adunatŭ astăḑĭ 10/22 Maiŭ 1881, în fața altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ și aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoții Nostri Ferdinand și Carol, la rugăciunile de sânțire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ și Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ și Suceveĭ Iosifŭ, toți P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ și înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Țéra, embleme prețióse pentru Noĭ de stabilitate și de independență a patrieĭ.

Coróna Regală, pe care Țéra o pune astăḑĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oțelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ḑiua de 28 Novembre 1877, și este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căḑuți pentru independență. Coróna de aurŭ ce Țéra pune astăḑĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.

Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea ḑilei de astăḑĭ 10/22 Maiŭ, subsemnat'amŭ în alŭ șese-spre-ḑecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, și cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în fața Țereĭ adunate la marea serbare națională a consacrăriĭ proclamațiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ și amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acațe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ'lŭ Ministrii Nostri secretari de statŭ și primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Președințĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropolițĭ și a Președinteluĭ Înălțeĭ Curțĭ de Casațiune și de Justiție.

Carol	Elisaveta
Leopold Pr. heritier de Hohenzollern
Președintele Consiliului Ministrilor și Ministru alŭ Afacerilorŭ străine D. Brătianu Ministru de Finanțe Dimitrie A. Sturdza Ministru de Resbelŭ General Slăniceanu Ministru de Interne Eugeniu Stătescu Ministru Agricultureĭ, Comerciuluĭ și alŭ Lucrărilorŭ publice Colonel N. C. Dabija Ministru de Justiție M. Pherekyde Ministru Cultelor și alŭ Instructiuneĭ publice V. A. Urechia	+ Mitropolitŭ alŭ Ungro-Vlachiei și Primatŭ alŭ României Calinic Mitropolitŭ alŭ Moldovei și Sucevei + Josif Mitr Mold Președintele Senatuluĭ Dimitrie Ghica Președintele Adunăreĭ Deputațilorŭ C. A. Rosetti Primul Președinte alŭ Înaltei Curțĭ de Casațiune și Justiție Al. Cretzescu

 Momente importante ale istoriei noastre naționale prezente pe aceast act:

 Vlad Țepeși atacul de noapte:  este celebra bătălie dată între armata valahă condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și  oștirea condusă de sultanul Mehmed al II-lea ( cuceritorul Constantinopolului ) din noaptea de  17 iunie 1462.

Bătălia de la Călugăreni - este confruntarea în care Mihai Viteazul, în fruntea unei armate vlaho-transilvăneană, îl invinge pe Sinan Pașa care conducea avangarda armatei otomane.

Bătalia de la Rahova1877 - una dintre principalele bătălii, ale Războiului pentru independenţa de stat a României, dată între armatele româno-ruse și garnizoana otomana de la Rahova.

Unirea Principatelor - este vorba de „Unirea cea Mica” sau „Unirea lui Cuza” în care Alexandru Ioan Cuza este ales ca domn al celor două principate românești: la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Constituanta 1886 - este vorba de Adunarea Constituantă, care a avut misiunea redactării și elaborarii primei Constiuții a României

Serbarea de 10 mai 1881 - Este ultima scenă prezentă pe actul Proclamarii Regatului și ne înfatiseaza primul "10 Mai" al Romaniei ca regat, vorba cântecului: Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic țării noastre/ Libertate și Regat.



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte pagin cu acest subiect: 
Proclamarea regatului României (1881)
14 martie 1881. Proclamarea Regatului României

Coroana de oţel, emblema regalităţii

COROANA DE OȚEL A ROMÂNIEI 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Surse Folosite

1Codrin MURARIU, Proclamarea Regatului Romaniei, Context si reacti interne; in Constelati iesene, anul IV, nr. 4 (16), decembrie 2009

2De ex: „ Istoria ne arată – declara regele la 15/27 septembrie 1868 – ca o națiune, care ține la dezvoltarea artelor și științelor, ajunge lesne la acest fericit scop, ce este mărimea, tăria și independența” Acad. Dan Berendei, Societatea Romaneasca in vremea lui Carol I (1866-1876), editura Elion 2002, pag 192 op cit

3Academia Romana, Istoria Romaniei, Vol VII, Tom II, Editura Enciclopedica, pag 237

4Codrin MURARIU pag 21

5Ioan Scurtu, Monarhia Constitutional in Romania 1866, 1947, pag 32.

6Apud la: Codrin MURARIU pag 20

7Ion Mamina, Consiliu de Coroana, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1997 pag 25

8Istoria Romaniei, pag 237

9Ibidem

10ibidem

11Conf. Univ. dr. Cristian IONESCU, Dezvoltarea Constitutionala a Romaniei Acte si documente 1741-1991 pag 371

12Ion Mamina – Monarhia Constituțională in Romania Enciclopedie politica, Universul Enciclopedic Bucuresti 2000, pag 29

13ibidem
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ilustrati 
Directia Generara a Arhivelor Statului ( D.G.A.S.) - Actul Proclamarii Regatului
Muzeul de Istorie al României ( M.N.I.R.) - Coroana de Oțel