luni, 26 mai 2014

Un plagiat ordinar ? Statuia ecvestră a lui Carol I din Bucureşti



 Interesant este faptul că mulţi dintre cei care vor citi acest titlu îşi vor imagina că autorul acestui articol reia „scandalul” plagiatului lui Florin Codre (artistul care a realizat actuala versiune a statuii ecvestre a lui Carol I din Bucureşti) după proiectul sculptorului Ivan Mestrovici (realizatorul variantei interbelice), cu a cărui familie nu s-ar fi putut cădea de acord în privința drepturilor de autor.
 În realitate, ceea ce veţi citi este povestea plagiatului unui plagiat, sau, pentru a rămâne obiectiv, istoria unor șiruri de acuzații de plagiat.

 Prin urmare, să începem cu începutul …
Anii 1930 au fost plini de iniţiative arhitecturale şi culturare; spre exemplu, între anii 1935 şi 1936, a fost finalizat Arcul de Triumf, iar pentru anul 1936 a fost stabilită realizarea a două monumente ecvestre, pentru regii Carol I şi Ferdinand.

 Statuia ecvestră din Bucureşti ar fi trebuit să îl reprezinte pe Carol I, în postura ultra-cunoscută de învingător al Războiului de independenţă, un Carol în uniformă militară, cu faimosul „chipiu” şi în mână cu sabie.


 În 1936 a fost organizat un concurs pentru realizarea monumentelor ecvestre ale regilor Carol I şi Ferdinand. La concurs au participat şi Oscar Han şi Constantin Baraschi. Concursul a fost câştigat în ambele cazuri de către Oscar Han; totuşi, comenzile au fost acordate în cele din urmă sculptorului croat Ivan Meštrović, pentru ambele proiecte.
Proiectul lui Constantin Baraschi (care este şi acum expus la Muzeul judeţean de artă din Ploieşti) il prezintă pe regele Carol I în ipostaza menţionată mai sus, adică în uniformă militară si cu chipiu1. Statuia lui Carol I din curtea Castelului Peleş, executată de Oscar Han, care reprezinta viziunea acestuia asupra marelui rege, îl infăţişează, pe
acesta tot, în uniformă militară cu chipiu, şi cu un baston-sceptru în mană (care poate fi considerat, de asemenea, ca un simbol al puterii).

 În data de 23 XI 1940, Bran Nicolae (1861-1947), cunoscut pictor şi profesor, născut la Unimăt2, cu studii la Satu Mare, Carei, Beiuş, Budapesta, München, Italia, Franţa, care în anul 1899 fusese ales chiar preşedinte al Ateneului Român pentru arte3 , depune la preşedinţia consiliului de Miniştri un memoriu adresat Generalului Antonescu, în care denunţă plagiatul statuii lui “Carol I”.

Data depunerii memoriului nu este deloc întâmplatoare, deoarece, până la 6 septembrie 1940, ţara se aflase sub dictatura lui Carol II. Nu este, deci, deloc ciudată alegerea momentului de depunere a acestui memoriu după schimbarea regimului „Carlist”.

 Memoriul celebrului pictor semnalează autorităţilor că “<Statuia regelui Carol I> viteazul de la Plevna, făuritorul prin sabie al României” este de nerecunoscut, acesta fiind reprezentat „în capul gol şi fară sabie”, acesta precizând:
„Artistul Mestrovici, care fiind străin, nu a cunoscut, nu a simtit personalitatea Regelui Carol I, a copiat o statuie a “Ducelui” Mussolini din Bologna, creaţiunea artistului Giuseppe Graziosi ( 25 ianuarie 1879 -2 iulie 1942).
Va înaintez, odată cu această scrisoare, reproducerea statuei de G.Graziosi, ca să vă convingeţi înşivă.
 După această comparaţie cred că vă veţi convinge că artistul Mestrovici nu va fi vrednic sa încaseze suma fabuloasă de 45.000.000 lei.”

 Pe verso acestui memoriu gasim o "atenționare" semnata "Inspector General" in care se atrage atenția aspra personalități sculptorului croat, a faptului ca el si-a îndeplinit deja contractul, sau că o asemenea polemică ar genera discuți inutile în aristocrația europeana:

 Memoriul este luat în discuţie, primind în final aviz negativ. După analiza celor două lucrări, s-a considerat că atitudinea călărețului este diferită:
„Calul Regelui Carol I e cu nările umflate, mai voinic, în faţă cu piciorul drept mult mai strâns , pe cel stâng mai rezemat, cu gâtul mult mai încordat, cu o coadă de trei ori mai lungă, cu toată musculatura mai viguros stilizată […] pe când calul Ducelui mai graţios, seamănă cu un cal de curse”
„Pe când regele stă „înfipt în şa” cu mantia batută drept de vânt, ducele se ridică drapat cu pelerina valurită, ce dă cu totul altă siluetă”
 In final Referatul catre ministru se încheie subliniind consacrarea mondiala a domnului Ivan Meštrović si reamintește că e vorba de un contract deja finalizat

  Deşi comisia nu a considerat că ar fi vorba de un plagiat, statuia, ca şi întreaga piaţă a palatului, par profund inspirate de arhitectura mussolineana (aşa-zisa „arhitectură fascistă”). Nu putem să nu remarcăm că, într-adevar, Carol I nu avea celebrul său chipiu militar şi nici sabia scoasă, cum apare în majoritatea reprezentărilor referitoare la Războiul de independenţă. Dacă în perioada în care Ivan Mestrovici realiza statuia lui Carol I (1939), arta era influenţată de ascensiunea fascismului ( execuţii la scară monumentală), repetarea aceleiaşi greşeli în 2008 pare de neconcept, mai ales tinând cont că actualul sculptor, Florin Codre, a respins acuzaţiile de plagiat care îl învinuiau că ar fi lucrat după macheta lui Mestrovici. Teoretic, vorbim de o nouă statuie, care se întâmpla să semene cu cea a lui Mestrovici. Problema care apare întotdeauna atunci când vorbim de plagiat este plagiatul greșelilor.  Este mai mult decât firesc ca persoane diferite să ajungă la concluzii corecte fără a se inspira una de
la alta, problema apare atunci când sunt copiate greșelile    

  Una din principalele cauze pentru care trebuie întodeauna citată sursa inspiraţiei noastre trebuie să fie „frica” de a nu suporta povara răspunderii unei greşeli făcute de altcineva.
 În situaţia de faţă, realizătorii proiectului reinstalării „unei statui” a lui Carol I în Piaţa Palatului se află în situaţia delicată în care fie suportă povara raspunderii pentru realizarea unei statui incorecte din punct de vedere istoric, fie vina unui plagiat. Plagiatul ar aduce cu sine o serie de probleme, deoarece s-a stabilit că ar fi necesară obţinerea drepturilor de autor de la urmaşii legali ai scluptorului croat, ca prim pas în vederea reconstituirii statuii lui Mestrovici. Evident, lucrurile sunt şi aici discutabile, deoarece nu a fost vorba de realizarea unei statui noi pe alt amplasament, ci reconstituirea vechii statui, pentru a cărei executare sculptorul croat primise deja o fabuloasa sumă. Mai mult, se pare că acesta a dat statul român comunist în judecată pentru distrugerea operei sale, iar Guvernul Republicii Populare Române a fost nevoit să îi plătească o sumă importantă ca despăgubire4.

 Ministrul Culturii de la acea dată, Adrian Iorgulescu, face următoarele precizări, referitor la acuzaţiile de plagiat:
„Se spune în continuare că acolo a fost amplasată sculptura lui Mestrovici, într-adevăr, dar aceasta este o altă sculptură, nu-i aparţine lui Mestrovici. S-a spus că există o polemică între Ministerul Culturii şi familia Mestrovici. Nu există nicio polemică. Domnul Niţulescu a fost şi a discutat, împreună cu domnul Mihai Orvoeanu, cu reprezentanţii familiei. S-au dus special pentru a prelua drepturile de autor pentru a se face o copie după statuia iniţială. Din cauza disputelor dintre moştenitori nu s-a putut. Nu avem o problemă de bani şi chiar guvernul croat a spus că este dispus să plătească contravaloarea drepturilor în baza bunelor raporturi ale guvernelor României şi Croaţiei. Dar nu e o problemă de cine plăteşte, problema e că ei nu se înţeleg între ei. Mai mult, văd că e foarte vocală nora unuia dintre ei, probabil că ea săraca e mai cu buzunarele goale. Dar ei nu se înţeleg între ei. Şi, oricum, nu e vorba despre aceeaşi statuie, ci de o altă statuie. E vorba de o schimbare de peisaj acolo. Ne raportăm la alte realităţi. Între timp, în zona cu pricina au fost amplasate alte obiecte de for public, care nu sunt rezonante între ele şi nici cu aceasta a lui Florin Codre"
Statuia lui Carol I 
Acuzaţia de plagiat a fost lansată de profesoara universitară de limbi clasice Rumiana Mestrovic („nora” cu pricina), soţia lui Matthew Mestrovic, fiul autorului sculpturii iniţiale a lui Carol I. Aceasta a susţinut despre macheta lui Florin Codre, amplasată de probă, că „arată ca statuia lui Mestrovic după o operaţie estetică!“5

Florin Codre a răspuns ridiculizând acuzaţiile: „Dacă mă gândesc la câte statui ecvestre sunt în lume... Înseamnă că toate sunt plagiat. Nu puteam să îl fac pe Carol călare pe un căţel sau cu picioarele în sus!“. „Compoziţia mea e pe dos faţă de cea a lui Mestrovic, ideile diferă, el l-a făcut un «stăpân», cu mâna în şold, venit din cer, absent, al meu e un rege activ, dăruit, înfipt în şa. Mestrovic a mers pe o lungime enormă a calului, pe orizontală şi pe verticală, iar la mine e o piramidă, predomină unghiul de 65 de grade“6
  
  Rămâne dară vina de a „repeta” greşelile sculptorului croat, un Carol I dezgolit de orice însemn de putere (coroana de oţel, chipiul militar, sceptrul, sabia) care arată mai mult ca un domn ieşit la plimbare într-o pelerină de ploaie. E drept că, dacă avem băgare de seamă, putem observa sub pelerină o uniformă militară greu vizibilă.
 Ce a fost, nu vom şti poate niciodată; unii spun că familia sculptorului croat ar fi avut totuşi intenţia să vândă schiţele originale7 , alţii reclamă calitatea reprobabilă a sculpturii8 .  Oricum, ca de fiecare dată, autorităţile au acţionat în pripă şi dezinteresat, spun unii din dorinţa de finaliza proiectul înaintea alegerilor.
 De bine, de rău, avem o statuie a lui Carol I în faţa Bibliotecii Centrale Universitare, în locul în care, înainte de comunism, a fost una destul de asemănătoare. Să sperăm că, atunci când vor reconstitui statuia lui I I.C. Bratianu9, vor avea mai multă băgare de seamă să nu mai genereze scandaluri de plagiat şi finisare necorespunzătoare a operei.

2. Toate datele indica ca ar fi acest Nicolae Bran 
6. ibidem

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)